durerea asta e a mea
n-o port mă poartă ea
ca pe-o cămașă
și are obiceiuri proaste
când zic că totu-i pus frumos
mă-mbracă-a naibii
ea pe dos

atunci îmi vine s-o înhaț
și-apoi cu dalta
s-o molcomesc mai rotunjit
că prea e plină de nesaț
dar nu știu cum
ne-am împrietenit
și ne-mpăcăm una cu alta

nici n-o alung
nici n-o aștept
durerea-ncepe să-mi priască
o simt pe coapse șolduri piept
și ochii tot cu ea mi-i ung
o las de-acum să locuiască
aici sub pielea mea