Te-am furat adormita dintre sfinți
Si nu m-am uitat înapoi, de frica corbilor
Ce mi-au muscat cândva, hulpavi, din tâmpla
Iar eu mă făceam totuna cu lacrimile mele
Aduse de spate si grele, peste universuri-himere
Unde sângele îmi curgea in sus, descompus
Ca un antidot pentru farisei, iar tu desfintita
Ti-ai descărcat visele peste necredința din ei

Dimineața ne-a prins intr-un cotlon dezveliți
Cu acatistele-n palma de la sfinți ponegriți
Cu lacrimile in dosul mintii, lângă atei
Acolo unde se zbat necredințele si spaimele de zmei
Mă ții de mâna, sa nu mă scurg
Si eu printre ei…
Tremuri si te rogi la serafimii de ieri
Ce iți sfinteau corola cu parfum de idei
Si din noapte iți picurau pe buze sentințe amare
Si ochii tai spovediți de păcate de sare
Mi se scurgeau pe pielea de șarpe, scântei

Crâmpeie de tine mă îneacă ușor lângă pridvor
Către iad, către iad, vocile tale mă descos
Ca mai repede sa mor, sa mă las dezgolit de șerpi
Si sa mă scald in duhoarea acida de dor
Te-ai preschimbat in zăvor, te-am pierdut
Si mă cheltui încet, vânzându-mi tristețea
Pe pumni de arginti, departe de Sfinti…