Sunt totuși aici
Mai suspin
Mai urlu
Dorința de a exista
mă descâlcește
dintre clipe
moartea stă cu mine în casă
mai prezentă ca oricând
Mai frumoasă și mai clară ca oricând
pentru că îmi bate în piept
Șoptindu-mi în lacrimi temerare
Cât de ușor vine și cât de greu ne atinge
Ca un vifor, ca o adiere
Mă tem
Mă dezbracă de orice scut
Șoptindu-mi la ureche:
Uite, sunt!

Mă chinuie cu grele cingători în jurul inimii
Mă sperie cu zâmbetul ei ce promite liniște
Dar minte. Min-te!
Atât de prezentă, atât de blândă!