Înconjurat de scaune tăcute
Eman căldura pierdută de-nțelepți
Răstălmăcesc cum vreau conceptele trecute
Și chiar dacă mă clatin mai mare’s peste drepți

Deși nu-s filozof gâlceavă am cu lumea
Nebună peste poate de nebunia mea
Rușinea-nfășurată pe starea mea de bine
Se pierde printre lacrimi de fericire grea

Moftu-i al lor nesocotit sunt eu
Reclamă neplătită fac buneicuviințe
Repet îmi e rușine dar înlăuntru meu
Spăsit îngân acorduri de false pocăințe