Departe…

Când mă simt singur din nou
Tu îmi apari ca un ecou,
În minte-am prea întunecată
Tu mi-o faci mult mai luminată.

Departe ai plecat în noapte,
Dar eu te simt tot mai aproape
Departe sunt de gândul tău
Departe, și îmi este greu.

Departe sunt de al tău chip
De ochii tăi eu sunt srtăin,
Departe și îmi este greu
Poți tu privi în eul meu ?

Când luna de pe cer coboară,
Când roua se-așterne-ncet pe jos,
Eu mă gândesc la tine-ndată
Eu mă gândesc, dar fără rost…

Doar gândul la tine mă ține
În starea în care mă aflu
O vorbă aștept de la tine
Să-mi spui ca nu mai e altul.

Și cad din nou în visare
Și visu-mi devine nebun
O altă lună, alt astru,
Aceleași vorbe îmi spun.

Pe chipul tău se citește
Tristețe neîntâlnită
Tu dă-mi te rog de veste
Că nu sunt eu de vină.

Chiar dacă tu ești departe,
Chiar dacă nu te voi vedea,
În gând îmi vei fi aproape
Voi vedea imaginea ta.