eu nu pornesc războaie
eu ascult șoaptele ce umblă în nopțile fierbinți într-un ținut pustiu
sub care clocotește aur negru
sărut acele șoapte
și nu mă pregătesc de luptă

eu pornesc în fiecare zi o călătorie
iau cu mine toate vietățile ce și-au făcut lăcaș în ființa mea
mai ales viperele
le duc undeva în pustiu
spre tine vin doar eu eliberată

sunt atâtea deșerturi pe care le-am trecut
și încă n-am ajuns desăvârșită înăuntrul atingerii tale
am trecut câteva ape și munți
mai am de mers nisipurile mișcătoare
nu e greu dacă te aud strigându-mă la capăt de drum

eu nu pornesc războaie
sunt un vulcan de pace