Tacerea se-arunca-n pereti
Ca un suflet ce se pierde-ntre gesturi
Fara sa respire,
Un vis ce moare in zori
Despicand toate gandurile
Aruncate in noapte,
Mute,
Ca niste frunze
Strivite sub pasii mei
Lasand in urma cuvintele,
Mult prea las
Plimbandu-ma pe-un peron
Al iubirilor strivite in zapada,
Confuz,
Muscand din cenusa clipelor ramase
Ca dintr-un fruct ucis
Intr-o dimineata a tigarilor fumate la-ntamplare;
Ninge cu gesturi,
Imaginandu-mi ca ninge cu saruturi
Venite dintr-o lume a neatingerilor,
Perdute apoi
Prin umbra cafelelor reci
Trantite peste buzele noastre-
Imperii de tinuturi marine
Rasturnand corabii
Prin insule de cearcane grele;
Sa refacem Ashabad,
Desi atingerile tale
Recompun cuvinte spuse-ntr-un amurg,
ce-mi ucid visele
si ma fac sa merg mai departe,
nu putem…
ninge cu ascensoare blocate,
ce se vor aseza
peste gesturile mele,
nu si pe ganduri…