Și mi-e dorul cel mai dor
Dorul dorului din dor

Rupe-mi-aș carnea în trei,
Să te culc pe pat de tei

Rupe-mi-aș carnea în patru,
Mîndro, ca să-ți aflu datu’

Rupe-mi-aș carnea în șapte,
Ca să-ți spăl ochii cu lapte

Și ți-aș săruta, făptură,
Urma de la călcătură

Și m-aș duce, dus, în sus,
Pîn’ la gleznă și mai sus

Și m-aș duce, dus, în jos,
Pentru gîtul tău frumos

Și m-aș duce, dus să fiu,
Graiul ielelor să-l știu,

Să-ți pot face dar din dar,
Ochiul meu, mărgăritar,

Să-l pui ziua sub covor,
Cînd îl calci, eu să mă dor,

Să-l pui noaptea-n strop de vin,
Să-ți vegheze somnul lin,

Să-ți viseze visele,
Să-ți cetească stelele

Și să-mi spună cînd te doare
Mama ei de depărtare!