Cerul este albastru și adânc
Ca o noapte plină de stele…
Deși pare departe mâinilor noastre,
Îl poți atinge cu primul gând.

Cerul este o cochilie de melc.
O spirală ce răsucește în sine
Adunând, ca un gherghef,
Lâna timpului toarsă-n suspine.

Cerul este ochiul. Un soare-n apus.
După el trage lumina și toate culorile.
Este o plaje în care albastrul sedus
Își strânge în sine valurile.

Cerul este o mulțime de melci
Însoțiți imperceptibil de nimb
Întorcându-și în același sens
Ceasurile marcate de timp.