am 43 de ani și strigătul numelui tău rotunjește grădina
ca în Pablo Neruda poemul acesta se vrea Grădinarul
mai apoi posturile tv trimit reporterii
desigur unuia ceva i se întâmplă
iubito te iubesc în direct

Via satelit prin roșiorii de vede lui nanu
mă băiatule ce frumos scrii vinul pe trepte
apoi la chișinău caloianca evitând frontiere pune o casă verde în verde

se așteaptă lumea să devin genial eu doar pasc din iarba poemului ultimul refren de pe poezie punct ro
ce mișto curgea printre picături vinul la Iași
ce frumos și ce rece strada era

lasă loc trecerii ți-am spus puțin tulburat
uită-mă zic iubito cât mai ai vreme
lemnul acela puțin treierat a fost cântec pe de rost a fost de uitat

și zic de var de casă tot spun ca și când o nuntă de semne se pornește postum da dedinnou paltonul îmbrăcat ascunde-n surdină lumina-n ghetoru

sunt până mâine de serviciu santinela unui clopot
tot vin muzicanții

Maria!
iată sosesc tot mai mulți și mai tineri tot mai nenumiți din cuvinte atlanții

desigur

oamenii cu treburi luați
după stele au fost numărați


ești frumoasă