m-ai îmbrăcat în culoarea copacilor de catifea
și în aceea a cerului ce anunță iarna,
în valuri înspumate, în cer și în culori de apus,
m-ai îmbrăcat mereu cu piei de nespus.

m-ai îmbrăcat în cărămizi și în beton,
m-ai îmbrăcat în scânduri și în vopsele,
în stele căzătoare, în flori trecător-parfumate
și în haine sinilii, draperii și în brocarte.

m-ai îmbrăcat în blănuri crude, calde și vii.
în piei de balene, de rechini, în cuvinte pustii,
în promisiuni, în prietenii și în veșnicii…

m-ai îmbrăcat în înviere și-n moarte
în clipe repetându-se, în senilitate…
în trăiri unice, nicicând repetate.