De mori, ți-aș vrea să-ți fie seara plină
De descântări, de doici și bocitori
De demoni preschimbați în cântători
De dragi copii ți-or face moartea lină.

În cântec surd de țitere amare
Să vezi cum trec aievea cele mari
Să vezi cum niciodată n-ai s-apari
'N același loc de arboriri stelare.

Ci fugi, căci calea-ți fu deschisă
Și-un ochi cu mult prea nobil te zări
Cu gândul nici ca gânduri n-ai să fii
Decât în tremurul luminei stinsă.

Dar fugi de prag, iar acul nu te-nțeapă
În pumni să-ți plângi dureri au fericirea
De a trăi, de-a ști, de-a fi iubirea
De a te scurge lin de sub o pleoapă.

Când te trezești, iar visul ți se curmă
Privind în jur vei ști ceea ce-ai fost
Să lași deoparte temeri fără rost
Iar ce ce-a fost rămână numai urmă.