ne întâlneam diminețile
la cafea
păream atunci o altfel de femeie
în lumina aceea a zilei
împreună
eu îți spuneam
despre nuanțele gleznelor
despre cum ele știu să întoarcă timpul
între pași
fără a ne clinti îmbrătișarea

tu
îmi așezai buzele
în calea acelor de ceasornic
înșurubând clipa
pe sărut
precum un țăruș
de cafea
sub care
ne afirmam matinal
existența.