Amintește-ți și de mine, printre sâmburii de timp
Pe care îi vei scuipa, plictisită, în praful drumului
De atatea ori, mestecând dimineți frugale
Reci, aduse de spate, și vei fi mestecând
Și dimineata noastră, cand murdari pe picioare
Ne spălam unul pe altul cu apă de izvor
Și râdeam ca doi proști, și se făcea frig peste noi
Iar oasele ne țineau de cald, printre greieri filozofali
Ce țintuiau in piuneze faldurile nopții
Iți mai amintești ?
Pe dracu !…erau amurgurile acelea înecate în sange de vis
Peste care te dezbracai singura, nerugata de nimeni
Și iti sarutam locul unde-ți puneai glezna pe grumazul
Nopții…


De ce ma privești așa, cu ochii în genunchi ?
Și la cine te rogi in sinea ta ?