de câte ori m-am îndrăgostit am fost atât de prins în trecerea pragului
încât nu mi-am dat seama că fiecare femeie ține pentru o vreme
voința ta în degetele ei în felul în care trage un ciorap negru
pe picior sau cum toarnă un pahar cu vin zâmbind umbrei fostului
tu aștepți chinuit de îndoieli să prinzi clipa
în care speri să-i omori carnea să-i inspiri toate amintirile și s-o închizi
în vidul imperiului pe care abia acum îl proiectezi
ea așteaptă calmă în aparență un semn ceva de exemplu
s-o inviți la masă cu toate neamurile să-ți pui cămașa
călcată de ea pentru acea ocazie... ciudat de obicei nu-i place să calce
și s-o prezinți dar ai grijă cum o prezinți pentru că
pe de o parte ești prins la colț de ai tăi dincolo e ea și tu
un biet șorece încloțit de conveniențe și formule de politețe
vă prezint pe viitoarea mea

nimeni nu te mai crede cu adevărat dar tac și stau liniștiți
e doar o chestie de timp până te va părăsi și ea
are de străbătut un coridor căruia nu-i cunoaște capătul
și se va găsi cineva să-i spună cum te joci la bursă și pui totul
pe seama semnului șarpeului care te guvernează


într-o seară îi vei povesti beat și tandru că pe ea
n-o s-o speculezi la nici o bursă ar arunca în aer indicele Dow Johnes
cu picioarele ei de divă latină mirosind a ambră
oare ar putea trece peste un trecut plin de bule speculative....