Sunt momente in viata cand ne simtim singuri, cand nu putem comunica cu cei dragi si atunci, ne gasim o alta forma de a ne exprima…


REVERIE DE MAI
1999

Seara vine, vantul bate, ploaia cade pe poteci
Valea plange, frunza doarme, nevoit esti sa petreci
Soarta ce iti sta in fata, pragul care e sa-l treci…

Stai in casa, tragi perdeaua, ruga-i visul implinit
Ochii negrii lacrimeaza, fata mica s-a lungit
Palma-ti simte geamul rece, dintr-o data te-ai trezit
Iar a vrajei reverie, intr-o clipa s-a topit
Nu mai este loc sub soare, la visare, te-ai gandit…
Fata-n fata stai cu moartea cand de viata te-ai lovit.

Steaua, e in noaptea-adanca, sfestnic cu lumina lui
Pasarile nu mai canta serenada timpului
Cucuveaua doar e-n viata, strigand dorul cerului.
Noaptea neagra se intinde, dealul tace luna nu-i
C-o privire, din neantul de afara, te vazui
Nalucire, o himera de o clipa, te pierdui.

Vine-a firii intrebare: - care este rostul deci,
Astei vieti ce va apune peste mii de lacrimi reci?
Unde-i marea fericire? E aici sau e in VECI?