Da, iubirile mele mediocre, haver

Le-aș atârna ca rufele la uscat

Mai apoi le-aș găuri pe la mijloc

Cu un pistol cu apă…

Cel puțin, să prind efectul culorilor

După risipirea metamorfozei mele

într-o fată cu chipiu

ciugulit de păsări

și lacrimi fosforescente

dar rachetele cad din nou ...

le simt deaspura capului



Trăim între alarme

Până și robinetul deschis

Sună o alarmă.

Katiușa căzută langă clădirea de serviciu

Din sticlă, beton și metal... nu s-a facut țăndări

De dincolo de noi

Soarele va stinge lumina

Vor amuți păsările

Doar verdele crud va renaște

Undeva unde inima mea a ramas.









Bianca Marcovici

haver=prieten