Crunt! E dur...
Și-mi bubuie mintea
Picioare de damă și coapse;
Lascivitatea asta mă enervează
Și-mi vine să-mi bag ceva
În ceea ce numesc ăștia viață socială.
Muncă și sex în gunoiul sur,
Și să nu faci cu nervii...
Nevroza, Schizofrenia,
Paranoia și Sociopatia
ar trebui declarate boli profesionale;
Am ajuns profesioniști în a face cu Nervii
Și nervii au ajuns naganul intelectului.

Păi dați-ne cuști fraților
să ne putem ascunde...
Mi-e dor de o budă virgină
în care nu mai cad oameni!
Și fufele-nalte pe toacele lor
cu mințile scunde ne privesc de la
înălțimea balcoanelor umplute cu
nervii bărbaților, înalți
de atâția centimetri câți le trebuie,

Și ăștia cu limbile scoase
ar linge și ultima prostie lăptoasă,
Scorneli himerice și favoruri
Puturoase.. ce nu se mai spală,
Cu capul de ziduri și creierii-n oală
Împuțim.


Și asta e societate...
Mai bine mă fac anarhist... da nu am curajul
Și-am ajuns masochist
Într-un templu al nebuniei
în care numai oameni normali mai sunt
că ceilalți au plecat;

Dar oare unde?

Că poate ar trebui să mă duc...
Și eu... Eu, ...ce o să fac?