Am învățat să găsesc sub scoarța cenușie
larve locale. Dar nu-s la gust ca cele cunoscute mie.

Mi-am făcut cuibul cum am putut, pe o creangă joasă,
dar nu am liniștea aceea, adâncă, de acasă.

Cânt Cântul Fagului, cu alte păsări de fag.
Mereu greșesc tonul și în desiș mă trag.

Încerc Vocea Mamei, dar în străinul frunziș se pierde.
Cine să priceapă că eu cânt Bradul, totdeauna verde!?