Septembrie doarme cu aripile adunate;
Ca un înger care și-a pierdut inocența
Pe undeva între adevăr și dreptate.
„Nimic nu e drept!” îmi spui.
„Bine, și ce-i cu asta?
Nimic nu e drept în ochii muribundului.
Adevărul însă, nu este de partea lui!”
Septembrie trece și nu este în stare
Să întoarcă petalele spre cerul
Din care-au căzut.
Dragostea mea, izvor din septembrie,
Doarme cu aripile adunate
Ca un înger care și-a pierdut inocența
Pe undeva între adevăr și minciună.
Timpul, dușmanul, mărșăluiește
Peste cadavrele rămase
După ce apele s-au retras.
Septembrie doarme ca un înger
Între adevăr și dreptate.
Rănile noastre le vom linge râzând
Până când se vor vindeca de la sine;
Căci râsul e singurul care învinge
Și măștile mor rușinate.

Dan David, Los Angeles, 09-13-2005.