Văpăi îmi ard în trup, nebiruite,
Și se rotesc în cercuri de rubin.
Mi-e dor de mine, cea de-odinioară,
Și de bunici purtând cămăși de in.

Povești uitate mă colindă iară,
Din vremuri izgonite-n amintiri.
A câta oară înfloresc salcâmii,
Când visul bea miresme-n unduiri?

Văpăi îmi ard în trup, nebiruite,
Și se rotesc în cercuri de rubin.
Mi-e dor de mine, cea de-odinioară,
De cântec vechi, cu el să mă alin.