Călător pribeag prin cântul vioarei roșii
Robită de ritmul vrăjit ce-aduce cu sine
Tot dorul îngropat în veșnicia uitată;

Te-am căutat, inoptativ,
Gârbovit de mișcarea rigidă
Ce mă poartă
Și te poartă
Copil cu zâmbet serafic
Spre fereastra tăinuită
Din ostrovul bucuriei.

Te caut, acum, ca atunci,
Înger cu chip de rouă,
Pe întinderea nemișcată
În dangăt de clopot rece
Și clipocit de apă sărată
De dragul luminii.

Te voi căuta, mereu,
Umbră ruptă din soare
Ca să-mi împrejmuiești
Amintirea creatoare de lume
De dorul iubirii.