Cântare de laudă

de Sfântul Nicolae Velimirovici



Ce folos are omul că dobândește lumea toată

Dacă peste puțin va pieri?

Ce folos are omul de coroana împărătească

Ce-i șade pe cap

Dacă peste puțin va trebui să o lase

Și în pământ să putrezească?

Ce-i folosesc omului grămezile adunate

De aur și argint

Dacă peste puțin din ale lui coaste

Va crește iarba?

Ce folos de toate comorile lui

De mătase, perle și hrană scumpă

Dacă peste el soarele mâine nu va mai străluci?

Iată, trupul mort, gol de suflet, se pogoară în groapă.

Unora ca aceștia

Ce comori pământești în viață și-au grămădit

Moarte le sunt și sufletul și trupul,

Iar cei ce rămân în urmă pe amândouă le îngroapă.

Dar ei pentru nici unul nu plâng.

Cel ce are înțelegere, să înțeleagă.

O, Doamne, Tu tuturor povață le-ai dat:

Sufletul, sufletul este cel

Care trebuie îmbogățit, păzit,

Mântuit.

Toate celelalte din lume împreună cu lumea

Vor pieri.

Porunca Ta noi o cunoaștem, Doamne,

Dă-ne noua putere să o împlinim pe ea.

Ajută păcătoaselor noastre suflete,

Bunule Doamne,

Ca fumul deșertăciunii să nu ne inece pe noi.



( din volumul "Proloagele de la Ohrida" - vol. I, pag. 356 )