poeti amari

poeti amari rasar
in fiecare zi din amarate zile...
ca flori neinflorite
plesnesc in rosu-aprins de ura,
sub ochiul tulbure al soarelui.

un tipat in cadere
le este primul pas inspre poezie,
un pas de unii mult prea mic
de altii - ce-au stat prea mult neinfloriti-
e mult mai mare...

si-atunci, biata poezie:
amara, neagra, de granit,
in inimi moi, in vise, amintiri,
in obicei, in port, istorie
isi lasa radacina de granit...

si tot cum vinul:
din dulce trece-n acru,
la fel poetul:
din acru trece-n dulce
si-apoi din nou in acru -
o viata, atent blestemu-si duce.

8iunie,2002.En.