toamna își smulge de sub unghii cerul îngenuncheat
și se scutură contractual de plâns;
se dezbracă lasciv de toate neamintirile
și, nerușinată, își aruncă apusul trist
peste ochii tăi, mai însângerați decât orice clișeu.

toamna...toamna asta e tare vicleană -
suflă povești
dinspre tine
spre mine,
dinspre mine,
spre tine;
suflă cu o brumă de adevăr, cum se zice,
și ne ispitește la desfrunzire.
îmi așază umbra ceții pe frunte
și ziua o stoarce în cearcăn.
te așază departe, unde toți fiii toamnei trebuie să fie
și abia apuc să mai spun "toamnă"
că îți și smulgi de sub unghii cerul,
îngenuncheat.