Bacovia, trage tu malul mai la pod,
Dumnezeu e o simfonie cu o cireașă,
În orașul în care încă mă mai
Salută câinii și pensionarii
Am bătut maimuța că nu devine om.

Am bătut maimuța că nu devine om
Și-atunci s-a crestat pe piept
Sa-mi arate fracul ce-l purta
Pe sub blană.

De unde durere de om? i-am spus.
Jungla nu miroase a colț de batistă,
Jungla miroase-a loc unde-o să stea un măr.

Bacovia, orator al pedalelor învârtite în gol,
De ce nu-și bate omul umbra cum mi-am
Bătut maimuța eu, că nu devine om?

-Ce vrei, mi-a zis, să își despice pieptul
Și să i se vadă blana?