Suntem suflete pirdute
Prin noianul de-amintiri,
Suntem lacrimile mute
Lasate pe crucile din cimitir.

Suntem oaza de speranta,
Suntem vii dar totusi morti,
Suntem vis si cutezanta,
Suntem tristii unei sorti!

Suntem glasul ce se-aude
Suntem plansul unei ploi,
Suntem vocea unei surde
Si versetul vietii-n doi!




Poezia aceasta este dedicata celor ucisi in decembrie 1989 atat la Timisoara cat si la Bucuresti