agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 3278 .



orizontul și orizoanta
poetry [ ]
ochi de serafimi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [nea fane ]

2006-09-12  | [This text should be read in romana]    | 



Lumânările tremurau la fel
ca atunci când la aceeași masă
stam amândoi mână în mână
privindu-ne în ochi
cum s-ar privi orizontul cu orizoanta
sau vagabondul cu vagaboanda
ce îmbracați în negru ne-au cerut să le fim nași.
Chiar am fost lași că nu i-am cununat.
Zău, ce ne-ar fi costat?
Numai tu; că nu suntem căsătoriți
măcar dac-am fi fost iubiți.

Ba, eu eram că te iubeam.

Acum pe masa unde altădată
orizonturile se luau de toartă
ești la fel de frumoasă
dar, ți-e rece mâna sărutată.
Privesc pierdut printre străini
și-i recunosc doar pe ratații noștri fini
îmbrăcați în negru ca niște serafimi;

de parc-ar fi știut vreodată cineva
ei cum s-or îmbrăca.

Acum, dacă te-ai ridica
ei ar fi singurii care s-ar bucura
făr’ de sperietura care probabil ar urma.

Dac-aș fi fost mai curajos
poate ne-ar fi fost mai frumos;
dar cât curaj să ai
când toate cele tu știai
cum știi și-acum că sunt aici;
d’aia nu vrei să te ridici.
Pentru că io și finii chiar asta vrem
să ne mai zici că nu avem system,
n-avem charismă,
că nu știm ce vrem;
da’, știm să bem.
Uite, m-a bufnit râsul în batistă
când voiam să-mi șterg lacrimile de care-ai râs de-atâtea ori;
dar, nu plângeam, colecționam.
Era doar condensul dintre orizonturi
când se făcea pace între fronturi.
Atunci mă prefăceam că mai sorb din cafea,
trăgând de timp poate n-ajungem la ghicit
s-aud iar ca de atâtea ori:
”of, cu dragostea ta mă omori”.

Mă uit în jur,
câțiva dintre iubiții tăi chiar mă privesc ciudat.
La poliție nu cred c-au sunat
Stiu că sunt un ratat.
Aveai dreptate, poftim:
d’'aia îi voiam de fini
pe acești vagabonzi senini
ce te privesc cu ochi de serafimi.

De parc-ar fi știut vreodată cineva
cum privesc ei sau ochi dac-or avea .


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!