printre fire de praf
se-ascund oameni și ploi
secundele-și dorm nesfârșitul
purtate de arbori pe brațe

se leagănă frunzele tremură
cu gândul la o toamn-a plutirii
când vor dansa ultim dansul
dinspre sine spre cer înspre sine

arșița-ntinde năvoade
mai pleac-un păianjen spre-o piatră
crăpându-și în ea buzele uscate