Nu-mi clătina răsufletul privirii,
Nu-mi tulbura sfiala prin artere,
Oprește ritmul tobei pe galere
Și pune-un fug în palma izbăvirii.

Clătește rana supurând durere,
Urcă mortarul pregătit zidirii,
Acoperă cu-n val de taină mirii,
Veghează-un măr s-adoarmă în panere,

Topește seva câmpului în nalbe
Ce se deschid în ne-ntrerupte seri
Și-ndoaie crengi ca temătoare jalbe

Ce țin în brațe reavănele veri,
Iar îngerul cu șapte aripi albe
Va coborî înveșnicind tăceri.


20 martie 2005