De ce mă poartă negrele suspine
Pe valuri cu verdeața mohorâtă
Și mă aruncă în vitralii fine
Să stau cuminte ca litera-n erată

De ce mă gâtuie cristalele amare
Ce-au cuibărit ouă de cuc în zori
De ce nu-mi pun în loc de spaime flori
Sacrificându-și pâlpâiri hoinare

De ce nu murdăresc țipetele din apus
Și nu-mi văd ochii de pahare
De ce mă fierb vulcanii elixirului antepus
Să-mi pot aprinde umerii cu candoare