Iubesc femeia când bat
o etajeră între două stele
ca să așez un pahar cu apă
pentru setea ei.

Femeia o iubesc doar oamenii
din pâine, dar cum se face
că piatra se prelinge de pe fesele ei
precum sângele din picioarele
unui Iuda fugind?

Plutesc uimit în sudoarea mlăștinată
de frunte și îl văd pe Iisus
întins, răstignit pe sistemul ei
reproducător, cu mâinile bătute
în ovare,

buricul ei vâltoare de spini devenind.

Cuiele, piroanele au fost căutate anume
din fier care nu se topește
la o emoție prea mare,
cuiele și-au mărturisit găuri
dinainte ca nimbul lui Cristos
să fie un por de femeie la maxim lărgit.

Pe piatră încă mai cresc negi de pâine,
Pe pâine mai cresc negi de piatră,
femeia e negul ce i-a ieșit cerului,
negii sunt lăzi de zestre adânci,
cufere prăfuite cu carne.

Plutesc vâslind cu mlaștina în vâslă
către femeie. Cu crucea-n lichid
amniotic vâslesc 9 luni,
pân' la 9 pământuri

și-l văd pe Iisus cu palma stângă sângerând,
bătută-n cuie în ovarul stâng,
cu palma dreaptă în cel drept
al femeii,
iar mai jos un coș cu întrebări
sub un robinet de sânge retoric.
Palmele sale și-au creat delte
cu faună și floră de tăceri.

Răstignit pe ovare nu va fi
niciodată între doi tâlhari.