Nu e frumos să fii celebru
-De parcă asta-ți dă avânt!-
Să strângi hârtii, să-ți faci arhivă,
Să te tot bâții pe-un cuvânt.

Creația-i o dăruire
Și nu scandal și împrumuturi
E rușinos, o nulitate
Pe buzele oricui să fluturi.

Trăiește fără impostură
Încât, când n-o să mai ai vreme,
Să te-ndrăgostească depărtarea
Și viitorul să te cheme.

E bine să lași spații albe,
Nu în hârtii,ci în destin,
Dar adnotând pe marginalii
De zile ce se duc și vin.

Și în necunoscut te-afundă
Și pierde-te-n el, ascuns,
Cum se ascunde-o casă-n ceață
Când ceața e de nepătruns.

Alții-or veni,pe urma-ți vie,
Supusă vieții și erorii.
Tu însuți, nu deosebi
Înfrângerile de victorii.

Și nu te-abate cu o iotă
Tu de la tine - hotărât,
Ci numai să fii viu, viu - simplu -
Viu pân* la capăt - și atât.


(traducere de Marin Sorescu)