Pe când vechea sau bãtrâna Realitate
Îmi huruia în minte
Despre cum trebuie sã fiu...
Bãiat cuminte.
Sã mã-ngrijesc de nevoile
Fizice ºi imediate
Adicã de facturi neachitate,
De vese nespãlate,
Sau de mãselele mele
Cariate
Îmi fredona în inimã Ea.
[poezia]
Cum zâmbea…
Ea era aproape
de unu virgulã ºapte.
κi purta cu graþie zâmbetul albastru
ªi pãrul ei de aur moale
Deºi purta negre sandale.
A…ªi nu-ncãpea-n tipare.
Cu malul era transgresivã
Ca apa.
Nu încãpea în mine
Nici în poetul cu versuri sublime.
Ca sã o cunosc îmi era imposibil mie
Trebuia sã scap complet
de Fãþãrnicie.
Sã zdrobesc o altã nouã Realitate
Cu vocile ei rãguºite ºi sunetele ei rãsuflate.
Ea-ºi deschidea inima cu douã braþe.
Începea de acum era schimbãrii,
A dematurizãrii.
A rematurizãrii. -21. 07. 06.-