Să plouă zile și nopți și luni în șir,
Pământul să-l inunde peste tot,
Desigur că plăti-vom, un greu bir
Și bine nu va fi la nimeni, mă socot,

Iar Dumnezeu ne-ar fi uitat
Și-ar fi păcat!

Să plece Soarele din locul lui
Și Luna, poate și ea să plece,
Este posibil, misterul universului,
În hăul infinit, de tot, să ne înece.

Iar Dumnezeu ne-ar fi uitat
Și-ar fi păcat!

Sau frig năpaznic de la Nord
Și de la Sud, să se unească,
Savanții, chiar sunt de acord,
Că Tera poate să,..răcească!

Iar Dumnezeu ne-ar fi uitat
Și-ar fi păcat!

Dar, peste prevestirea rea
Ce este-aievea pe pământ,
ÃŽn veci nu moare dragostea,
Ea este chiar, harul cel Sfânt!

Dumnezeu nu ne-a uitat,
Iubindu-ne, e minunat!

București, 01.10.2006