Când vii înspre mine se face liniște
culorile se deschid prin întuneric
inima se desprinde
iese din trup tremurătoare
luna e doar un alt semn
deasupra orașului cu oameni de ceară
aerul doar un alt înveliș al trupului călător

când vii înspre mine totul în jur ia forma ochiului tău
spațiul se închide în urmă neînceput
mereu aduci lumina pacea și somnul
cu tine mă trezesc spre dimineața lumii cocoșii
tot cu tine adorm în amurg roșiatic

am dat patriei mele numele tău
întotdeauna iubindu-mă cu voluptate și cumpănire
vei veni alegându-mă însemnându-mă
niciunde nu voi putea trăi fără tine
nu voi putea să mă bucur de minutul acela esențial

când vii înspre mine se închide cercul de la naștere început
îți privesc umbra și mă închin ție ca beduinul în fața soarelui său
singurătate