*
Acolo unde drumurile sunt însemnate, îmi pierd calea
Pe nemărginita mare, în albastrul cerului,
Nu sunt linii marcate.
Cărarea este ascunsă de liniile păsărilor,
De focul stelelor, de florile diverselor anotimpuri.
Și îmi întreb inima:
Sângele tău nu are vreo știre despre nevăzutul drum?
*
Vai, nu mai pot rămâne în casă,
Căminul nu mai este cămin pentru mine,
Căci eternul străin mă cheamă, îl aud mergând pe cale.
Fiecare din pașii săi îmi lovesc inima și mă fac să sufăr!
Vântul se ridică și marea geme.
Îmi voi părăsi toate treburile și șovăirile
Pentru a urma această putere rătăcitoare,
Căci străinul mă cheamă, îl aud cum merge pe cale.
*
Fii gata să te avânți, în inim mea!
Și lasă înapoia ta pe toți cei care trebuie să întârzie.
Căci numle tău a fost chemat din cerul dimineții
Nu aștepta pe nimeni!
Mugurele care înflorește
Dorește noaptea și roua,
Dar floarea deschisă strigă spre lumina care o eliberează
Sfarmă zăgazurile, o, inima mea, și ia-ți avântul!
*
Când mă gândeam să sculptez după viața mea
O icoană de a ta pentru ca oamenii să i se închine,
Am adus toate dorurile mele și cenușile lor,
Toate mângâietoarele mele amăgiri și visurile mele
Când te-am rugat să-mi creezi cu viața mea
O icoană izbucnind din sufletul tău pentru ca tu să-l iubești,
Tu ți-ai adus focul și puterea ta,
Adevărul, iubirea și pacea ta.