ÃŽn plasa cuvintelor
din turnul meu solitar
ÃŽntre albastrul cerului
și albul hârtiei
Mă gândesc la uriașul prizonier,
monstruos și scelerat,
ascultând geamătul vântului,
așa cum l-am auzit astă-seară
pe zidurile sparte ale acestor ruine,
deasupra macilor purpurii
precum o ploaie însângerată,
o ploaie de cuvinte
biciuind o pagină de piele albă
unde de o sută douăzeci de ori
a fost pecetluită beatitudinea păcatului.