Vântul, hoinar prin lume,
străbătând poteci necunoscute
mi-a bătut în geam.
Suflarea-i caldă,
mi-a adus în dar
parfumul florilor de toamnă
și frunze rătăcite pe alei.

Frunze

desprinse de crengi,
prindeau viață
și intrau într-un joc
mereu reluat
nicicând ajuns la capăt.

Joc

în care sperau
s-ajungă la soare
dar erau strivite
de pași necruțători.

Toamnă.