Sufletul ei, curbat spre înăuntru,
niciodată nu plânge, niciodată nu țipă.
Crește din mine. Nu se va opri
până voi arde.
Mă privește în ochi precum prima femeie
ce-și privea călcâiul, șchiopătând.

Trecătorul ce sângerează din dragoste mă ține de umeri.
Dâre lungi, paralele, se târăsc în urma noastră.
Fluieră un cântec,
se oprește,
îmi spune râzând bărbătește:

Te învață pe de rost
de teamă că într-o zi te va pierde.