de-aș fi scriitor l-aș arde de fiecare dată in alt mod pe acel unic, irepetabil lumbricus terrestrae implantat in ace de gamalie…l-as arde de viu de fiecare data altfel

“howling with pain, spun like a top in the dust” ar urla viermele spinalizat de fiecare data altfel, de fiecare data s-ar destrama in noi spasme acustice

pe viermele implantat in ace de gamalie il recunosc dupa pasii sai asurzitori pe care ii imprastie peste pojghita mantuitoare de etanol

si il dezmierdam, ca pe un zburator il dezmierdam, ah de-as fi putut sa-l conving ca e cea mai de neinlocuit dintre fiinte

i-am simtit piciorusele filiforme rasfirate de-a lungul inelelor translucide multe la numar

l-am lasat sa mi se incolaceasca pe deget

n-am purtat manusi, si-a destins trupul umed in palma mea (schleim, nichts als schleim auf meiner haut) si pielea sa subtire respira bland in pielea mea tabacita

cum de am fost in stare sa-l decojesc, sa-l gauresc , sa-i impart qualia intr-o mie de qualii absolut identice din punct de vedere genetic

sa-l intep cu privirea mea magnificata de zece ori...sa-l cunosc atata de bine, pe el, viermele meu ales dintr-o mie de flori colorate

fiecare tesut al lui mi s-a revelat si eu am rupt vraja si am projanat misterul in timp ce o mii de alte mistere ma cufundau mantuitor in etanol

nu mi-am inchipuit vreodata ca un vierme incuie in trupul lui atatea trepte serafice, ca poate sa iti vorbeasca despre inceputul lumii, ca te poate diseca pe dinauntru mai adanc, mai abstract si mult mai precis decat il diseci tu pe el

cu ganglionii lui te gandeste si te mustra