Mă uit în sus la cer
Și-l văd scăldat în sânge,
De-atâta suferință
Și zâmbetul îmi plânge...

Un fulger rupe copaci,
Tot ce era frumos dispare, pleacă,
Nici flori nu mai există,
Doar fumul dens te-neacă.

Se-aude surd un bocet
Din zări îndepărtate,
Iar cerul cere sânge...
Prea multă nedreptate.

Norii soarele îngroapă
Și speranța se preface-n mormânt,
Se-aud doar vuiete sinistre,
Doar ploaie și vânt...

Mă uit în sus la cer
Și-l văd scăldat în sânge...
Pustiu e și-i un frig nebun,
În sânge e și fulgul. Ninge!