PieziÈ™
cu tălpile privind brățările
ce luceau-n mâinile apei
o undiță ondulându-se țâșnește
precum un vas de sânge
atingându-i trupul
un vierme
primește citația descompunerii
iar peștele chemat
respiră aerul libertății noastre
un bătrân
îngrămădit cu față brăzdată de clipe
rămas doar
cu pielea sa zbârcită
și oasele încovoiate
își șterge o lacrimă ce-i se prelinge
pe vârful limbii
niște
urme de vis îi zac în mâini gemând.