M-am asezat in scaunul acesta de iarba.
Astept sa inceapa spectacolul promis
Si nelinistea ma imparte in linii verticale
Care se iau la intrecere cu razele reflectoarelor.
Stau aproape nemiscata, doar vanzoleala ascutita
A sangelui prin carne ma da de gol
Altfel ai crede ca sunt o parte indepartata a decorului,
Un picior de munte sau o fasie intunecata de cer.
Dinspre sus, clatinate pe funii groase,
Reflectoarele inrosite de truda scuipa raze
Concentrice pe catifeaua tocita a cortinei,
Pe marginea scenei presarate cu sare
Zaresc din cand in cand cate un firicel subtire
De vopsea rosie, probabil retuseaza decorul pentru ultima data,
Ce straniu gand imi spun, ce delir mincinos!
Si uite asa, stau in scaunul asta de iarba
Si astept sa inceapa odata executia promisa.