Þi-e hărăzită clipa fericită
Tu, suflet măcinat de îndoială,
Când în final cărarea rătăcită,
Vei regăsi prin aspră învoială!

Þi-e hărăzit un dram de împlinire,
În tine pogorât din înălțime.
Primește bunătatea-I cu iubire
Și roagă-te cu ceilalți din mulțime!

Credința nu alungă îndoiala,
Dar netezește a inimii asprime,
Căci ruga este-n suflete beteala
A Sfintei și-nduratei lor Treime.