monotonia cuprinde fiecare clipă din timpul
meu...
tristeți neînțelese...
aș vrea să mă urc pe o stea
și să-ți privesc
ochii în fericirea ta efemeră,cum te zbați
intre suavele clipe de libertate încă
neînțelese de tine;
clipa mea îmi dă dreptul la libertate,
libertate străină de mine...
sălbăticia cuvântului mușcă atent
din sufletu-mi,
născut din lacrima ta...durere suavă;
cu tine m-aprind;
cu tine mă sting:
fericire nestrigată...
liberatatea îmi oferă tristeți neînțelese;
patima sălbatică definită cu tine...
absurdul vieții...
culoarea alb stinsă în lut.
sentimente desenate pe umbra nopții
pălesc rece...
și totuși dorința rămâne etern,dar
aripile ard efemer trezind amintiri
de dincolo de clipe…