Natura-i semimoartă,
ÃŽn veacurile vremii
Atârnă ca o toartă,
Stăm tributari tăcerii.

Natura-i semimoartă,
ÃŽn lanurile vii
E doar un punct pe hartă
În ochii sângerii.

Natura-i semimoartă,
Nu pot să o opresc
E ca o vază semispartă
Mă lasă s-o lipesc.

Lumina, ochii deschiși, hărțile albastre stopează semimoartea;
Nelumina, ochii inchiși și vulcanii dau drumul spre împlinire;
Vom traversa oceane, vom construi munți gheață prin iubire...

Palatele de ură vor trece atunci în negura tăcerii
Dând semimorții, o semimultumire a semiomenirii
Prin semivise, semioameni, semisemintii...