din pământ curge izvorul acela gemând
de sentimentele lui, ale mele și ale tale
doar ochii ei blând surâzând
se-arată curat.

ca o gazelă din lut
ea își frânge visul în ape
și-așteaptă ca turma din tristețea adânca
plângând cu lacrimi de om
să-se adape...

îmi curge gazela prin minte
ca acel izvor a cărui parte mă simt
regesc se apropie cerbul
cu steaua
ca o pecete regală în frunte

și calc-amândoi prin tărâmul de vis
odată numit de om paradis...