prăbușit
cu fruntea îngropată
în urma piciorului tău pe nisip
să nu aud valurile bătând în țărmul stâncos
ca pumnii condamnaților în zidul unei temnițe

mai mult decât furtuna lacrimile noastre au spălat cerul
nisipul de tine atins fie-mi nimbul iar ție aurul roșu al amurgului

astfel s-a petrecut – înainte ca noua speranță să-și întindă aripile
acolo ne-am încoronat

fie alții fericiți
în inexistenta noapte a gloriei