singurătatea bătea clopotul vecerniei

plăteam în fiecare zi cerșetorul orb
să-mi poarte suferința

duceam de mană întunericul îmi potriveam
inima după cuvintele țigăncii
norocul sta singur într-o ramă deasupra patului

tot mai departe erau cărarea și pasul
priveam în ochi apocalipsa

alergam nebună pe străzi să prind
ultimul vis
scăpat din labele ei de foc